PORCULE! PORCULE! PORCULE!

Într-o zi, am hotărât s-o iau pe Glory cu mine la ţară. Şi ea era de la ţară, dar anii de liceu şi apoi de universitate au făcut-o să se îndepărteze de locurile de baştină ale veşniciei. Satul era prea murdar, sărac şi fara acces la informatie. De aceea, ea se simţea nu în farfuria sa, dar a mers. Locul de destinaţie era un sat din lunca Răutului, la unchiul Grişa.

Am fost primiţi foarte bine şi fără prea multe întrebări. Spre seară, lăsând-o pe Glory să mănânce la căcat cu nenea Grişa, m-am urcat în pod să trag un fum pentru omenie. Din podul casei se deschidea o panoramă futere-n-utere:o luncă, Răutul şi coşurile de fum de la fabrica de zahăr din Biruinţa. M-am pregătit de un vtâc nebun, dar în acelaşi moment, din grajd, s-a auzit un urlet groaznic, de ţi se părea că toate animalele de pe lângă casă au început să zbiere.

• „Cutremur!”, m-am gândit eu şi am dat să sar jos, dar în acelaşi moment, uşile grajdului se deschiseră, şi în lumină apăru Boris Glavan.

Boris Glavan era singurul porc a lui nea Grişa. Era singurul şi se ţinea pentru Crăciun. Dar să ne întoarcem uşa grajdului.

Ieşirea lui Glavan nu avu nici un efect asupra mea, dar ce a urmat...

Deci, spre casă, mergeau într-o coloană animalele casei. Ş nu era o ieşire aşa, de promenadă, dar era un marş foarte agresiv.

În frunte, cum spuneam, mergea Boris Glavan cu un aer de Macedon, sau, în cel mai rău caz, de un Ştefan. Din cauza lui, viteza coloanei era cam redusă, pentru că nu poate fugi un porc de 200 kg.

În spatele porcului se aflau cei doi câini ai unchiului – Fulger şi Scântei. Fulgeri şi scântei săreau din ochii lor, iar dinţii ardeau în lumina becului de la stâlp.

Flangurile colanei erau apărate de cai. În dreapta, se afla calul Motor, iar în stânga, iapa Vaca.

Între cai, se aflau patru vaci, după care se vedea că nu ştiu unde se duc şi ele mergeau aşa, de-a oaia.

Oile, în schimb, erau cele mai active. Şi cele mai multe. 45. Ele mărşăluiau în şase rânduri- trei rânduri câte opt oi, şi trei câte şapte. Ele behăiau o melodie foarte cunoscută şi duceau un transparant „Faceţi dragoste, dar nu război!” .

Coloana era înconjurată de o sumedenie de găini, raţe, gâşte, curcani... De-asupra zburau porumbei. Nu ştiu de unde, apăruse şi vreo douăzeci de guzgani, care, pe semne, se simt animale domestice, dar noi nu ştim despre asta.

Ultimul, încet mergea, ţapul Păgănell, care se oprea la fiecare găinaţ proaspăt, îl mirosea şi dădea din cap, tipa, „cu nimic bun asta nu o să se termine”.

Singura care nu s-a alăturat procesiunii a fost mâţa Ramona, care s-a urcat la mine în pod, s-a culcat şi a început să toarcă, făcându-se că nu o interesează cele ce se întâmplă în jur.

Toată procesiunea s-a oprit în faţa casei lui nea’ Grişa şi au început să zbiere într-un glas:”Libertateeeeee!”

Din casă nu ieşea nimeni şi eu am început să mă gândesc că unchiul o dregea pe Glory şi în cur îi era de revoluţie.

Porcul Glavan s-a urcat pe prispă, a cerut linişte şi a spus:

• Fraţilor!...

În timpul ăsta, brusc, se deschise uşa şi apăru unchiul cu o berdancă în mână şi cu strigătul: „Futuţ utopia mătii az şî mâine!”, îi trage lui Glvan un jigan în frunte, de-i sar creierii pe prispă.

Animalele au muţit şi când au luat-o la fugă, spre coteţuri, grajduri şi budci, unde au intrat singure, singure au tras zăvoarele, s-au legat şi vreo patru zile, necătând la faptul că nu fură hrănite şi adăpate, au stat tiho. Pe câmpul luptei a rămas, cum am mai spus, porcul Glavan, pene, transparantul oilor şi mai zăcea trupul neînsufleţit al ţapului Păgănell, care fu călcat în copite. Uitându-mă la el, mă gândeam la soarta intelectualităţii basarabene.

Când jumerele începu să sfârâie în tigaie, iar pe masă aburea măliga, Glory s-a oprit în faţa plitei, s-a uitat în tigaie şi a spus:

„Porcule!Porcule! Porcule!”

Eu eram în pod, unde trăgeam un fum pentru omenie cu mâţa Ramona. În depărtare se vedeau coşurile de fum ale fabricii de zahăr din Biruinţa.

EU SHI BOJIKA (3)

PART SEVEN


Bojika are un fel de ciuda pe Lev Tolstoi.
Tocmai scrisneste din dinti de ciuda.
Cind aude de Tolstoi incepe sa muste in stinga si in dreapta.
Mai alaltaeri a muscato pe Doamna Maria de fund si pe catelusa ei Narcissa de ureche dreapta.
Uite asa nui place lui Bojika de Tolstoi.
Dar in schimb ii place Harms.


PART EIGHT

O data de Hramul Orasului, in parcul Catedralei, eu am avut o discutie pe tonuri inalte cu Bojika.
Eu uite asa, dupa vreo cinci pivi, iam trasnito:
 - Ei, ia spunemi tu amu, de ce pula calului ai facut estrada moldoveneasca?
Bojika foarte blajin suflindusi mucii mea raspuns:
 - La lume place.
Eu mam uitat curios si foarte atent in jur si am inteles ca la lume intradevar place.
 - Ei si pentru ce, pula mea, tu ai facut asa lume?
Bojika a schitat o pauza teatrala, a scuipat cojile de rasarita dintre dinti, a tras o gura de bere, a tras un fum si la suflat la mine-n ibala:
 - Da mie-mi place!
Eu mam uitat indelung la Bojika si am inteles ca lui intradevar ii place.
suuuuuuuuuuuuuuuuuuuukaaaaaaaaaaaaaaaaa!

GHEORGHE CIOBANU

Gheorghe Ciobanu, cioban de profesie, din familie de ciobani cu traditie seculara, si-a oprit LandRoverul in fata supermaketului Nr.3. Gheorghe Ciobanu a oprit motorul, a stins radioul, a scos din buzunarul interior a jaketei sale de piele pieptenele, si-a aranjat parul, si-a strins cravata la git si a esit.
A trecut pe linga masinile parcate in fata supermarketului, observind ca nici una din ele nu se compara cu LandRoverul sau cumparat saptamina trecuta. Asta l-a bucurat nespus. Totul era bine, soarele era sus, copacii erau verzi, familia era plecata la mare, la Antalya iar pantofii noi-nouti scirtiiau, aducindu-i aminte de scirtiitul pasilor prin zapada. Doar un singur gind macina sufletul bietului pastor: acolo, undeva in virful dealului, la stina sa murea Mioara Maria!
Noaptea trecuta, la stina “Santa Esmeralda” nimic nu prevestea vreo nenorocire. Gheorghe Ciobanu a adus turma sa de la pascut, a cazat-o, a adapat-o si si-a permis sa se odihneasca un pic.
A scos din frigifer sticla de Whiskey, sa asezat in cheslongul de pe prispa resedintei sale, a tras un git, a tras un fum si a inceput sa numere stelele.
Aceasta era ocupatia sa preferata in noptile scurte de vara. De mic copil, Gheorghe Ciobanu, credea ca daca va numara toate stelele de pe cer, de acolo va cobori Baetelul Astral, care-I va indeplini cea mai mare dorinta. Iar cea mai mare dorinta a ciobanului era sa aiba o arma laser, ca in filmele Since Fiction. Arma ceia lui ii trebuia ca sa-l ucida pe Ronald Reagan, pe care avea o mare ciuda.
Vreau sa va spun ca Gheorghe Ciobanu era departe de cele ce se intimplau pe lume, si el nu stia ca inamicul sau Nr.1, Reagan, demult a murit.
Cind pe cer au ramas aproximativ, 17845 de stele nenumarate, cineva la tras de picior si la intors pe pamint. Era ciinele Trezor. Gheorghe a vrut sa-l trasneasca cu sticla de whiskey intre ochi dar ceva la oprit. Tot acel ceva ia spus sa mai traga un git ce el a si facut.
 - Cei mai ciine? a intrebat Ghoerghe.
 Ciinele ia latrat ca-i mare nenorocire, Mioara Maria se simte rau, da rau de tot. Gheorghe a sarit ca ars in picioare sis a pornit spre ocol. In drum Trezor a reusit sa-i latreca deja de trei zile Mioara Maria nu maninca nici o …(nu mai spun ce zicea Trezor ca tare-i needucat ciinele ala) si mereu nu tace dar maninca la … ( aici iarasi intervin din cauza limbajului  spurcat a lui Trezor). Din toate acestea latrate, Gheorghe Ciobanu a inteles ca Mioara Maria e pe duca: nu maninca si vorbeste intruna.
“Fix ca bunika, Dumnezeu s-o ierte”, sa gindit Gheorghe si a grabit pasul.
Intrind in ocol el vazu ca toate uile stau intr-un cercin jurul Mioarei Maria care behaia cu jale.
Gheorghe Ciobanu sa uitat in ochii tulburi a Mioarei, a cazut in genunchi, a cuprins-o si a inceput sa plinga. Mioara Maria ia behait ca pleaca in raiul oilor unde nimeni niciodata no sa faca ciulama din trinsa. Gheorghe plingea, oile plingeau, chiar si Trezor plingea. Mioara Maria la tras pe Gheorghe Ciobanu de barba, ia apropiat urechea de gura sa, si ia soptit lui citeva cuvinte. Ciobanul a sarut in picioare, sa urcat in masina si a disparut in toiul noptii.
Gheorghe Ciobanu a intrat in supermarket cu pasi grabiti. Ochii sai ardeau ca niste faruri in noapte. El nu avu cind sa stea de vorba cu tipii din security cum facea deobicei, nu se opri sa cocheteze cu fetele de la cassa.  El a luat un cos in mina si disparu printer rafturile tixite cu bunuri si bunataturi. Ca un fulger trecu prin departamentul de bauturi spirtoase tari. De obicei ar fi pierdut aici vreo ora- doua discutind cu consultantul departamentului despre  deosebirea dintre buchetul unui  Tennessy de Johnny Walker. Dar acum nu avea timp. Boris Sagaidac, consultantul de bauturi spirtoase tari a vrut sa-l opreasca din fuga si sai spuna clientului sau preferat ca aparut o marca noua de bourbon dar fu trimis la origini.
Gheorghe Ciobanu fugea prin magazin lasind in urma departamentul de cafea si ciocolata, un alt loc unde el de obicei pierdea mult timp. In sfirsit pasii lui sau oprit in fata rafturilor cu fructe exotice.
Cind Mioara Maria la tras de barba dorind sa-i behaie ceva la ureche, pe Gheorghe Ciobanu l-au trecut fiori. El si-a adus aminte cum multi ani in urma el o tragea de blana cautind tita ei, pentru ca maica-sa, curva dracului, la lasat in voia sortii pe el sip e taica-sau, fugind de acasa cu un arheolog, Stepan Boghian, care cauta pe linga stina “Santa Esmeralda”urme ale civilizatiei atlantice, boul. Care urme pe dealurile ce imprejmuiau lunca Rautului. Urme n-a gasit, dar in schimb a gasit-o pe Sofia Ciobanu, nascuta Calistrat, iar Gheorghe Ciobanu, la virsta de patru luni a gasit tita nesecatoare a Mioarei. Iar acum ea murea si ultimile ei cuvinte au fost:
-          Gheorhita, cirlanasul meu, ma duc. De un singur lucru imi pare rau, n-am gustat in viatsa asta mandarine!
Gheorghe Ciobanu statea in fata rafturilor tixite cu banane, kiwi, portocale, mango, papaya, maracuya...  Mirosul combinat al acestor fructe te puteau ucide, dar nu pe dinsul. El cauta mandarinele. Gheorghe nu stia cum arata, caci nu mincase niciodata in viata sa asa ceva. De mic copil el fusese deprins cu doar cu whiskey, brinza de oi, cafea si ciocolata elvetiana. Care-s mandarinele se intreba el. Vazindul asa debusolat, Anisoara Poparcea sa apropiat si la intrebat:
-          Cu ce va pot ajuta?
-          Mandarine!
-          Cite?
-          Un kilogram, nu doua…cinci,bilbia bietul om. Toate! Datimi toate mandarinele.

Land Roverul negru alerga pe sosea. Stilpii ramineau in urma cu viteza sunetului. Impreuna cu stilpii ramineau in urma si curvele de mina a doua. In alte circumstante Gheorghr Ciobanu le-ar fi incarcat in jeepul sau cu mare bucurie, dar acum  nu avea asemenea ginduri. Gindurile sale se indreptau spre “Santa Esmeralda”. Natura parka sia esit din minti, trimetind ploaie, vint, fulgere, grindina , dar asta nu-l putea opri pe Gheorghe. Cum nu-l putea opri nici Stefan Mazilu, locotenentul de politie rutiera, care-l urmarea tocmai de la Rascrucea Sorocii. Nu avea bietul om cum sa-l ajunga sis a-l amendeze pe Gheorghe Ciobanu, pentru ca “jiguliul” politistului nu se putea compara cu un Land Rover, chiar si tixit cu mandarine.
Aproape de stina unghimp sa infipt in inima ciobanuluicare insa apasa tot mai tare pe accelerator. In citeva clipe masina a intrat in curtea stinei, si Gheorghe Ciobanu a inteles ca a intirziat. Oile faceau curatenie prin curte, altele faceau sarmale, iar cinele Trezor cu ciocanul batea cuie in sicriul de stejar.
Mioara Maria a fost ingropata dupa cum si a vrut, in dosul stinei. Cu mare pompa si jale. Oile behaiau, Trezor urla iar Gheorghe Ciobanu cinta din fluierul sau de os melodia preferata a Mariei “Ciobanu vrea sa se disparta de oi”. Dupa ce  a sfirsit, el a pus fluierul pe mormint si vintul sufla intrinsul o melodie jalnica ajunsa de la pastorii daci. Iar pe cer aparu o stea noua.
Toata noaptea Gheorghe Ciobanu sedea inchezlong, minca mandarine si numara stelele. El era convins ca in noaptea asta Baetelul Astral va veni in sfirsit la elm sii va implinei cea mai sacra dorinta – sa invie Mioara Maria. Pina dimineata toate mandarinele fusese mincate si toate stelele fusese numerate dar Baetelul Astral nu veni. Gheorghe isi sterse lacrimile si inchise ochii. Afara era inca intuneric si el nu observa ca corpul sau se acoperi cu cu pete rosii, care nimic bun nu prevesteau.
Dimineata cinele Trezor sa terezit cu o insuportabila durere de cap. Esi afara sa se drege si-l gasi pe cioban mort.
Boris Contu, medicul legist de la spitalul raional Singerei, a declarat ca Gheorghe Ciobanu a murit din cauza unui soc alergetic in urma unei supradoze de mandarine.

KU FENTA POLITIKA

Kind mii ciuda pe cineva pot sal manink cu tot ku kakat.
Da pot sa nul manink, pot doar sal inghit si apoi sal borask.
Si toti se mira de ce eu sint asa de rau.
Da eu is asa, si nai cei face.


Stau si fumez in statia de troleibus.
Astept.
Fumez.
Stau de vreo trei ore, dar nu observ cum fuge timpul.
Treepul isi pierde intensitatea si ma ridic. Fac doi pasi nesiguri si ma tuflesc cu botun glod.
Ca un sac cu cartofi din care cineva poate sa faca pireu.
Stau intins pe marginea drumului si nici o animala de om nu se apropie sa vada ce sa intimplat.
Troleele ajungind in statie okolesk trupul meu, la treizeci de centimetre de face-ul meu vad incaltsamintea celor care urca sau coboara, si crap de ciuda.

Aud sirena unei canareici.
In sfirsit cineva ma va lua in seama…
Ridic cu greu capul ca sai intilnesc pe pidarii de mentsi cu mindrie…
Pe strada cu o viteza nebuna se misca cortegiul Presedintelui.
Aestia o mie de ani nu o sa se opreasca… Si eu imi las capul linistit in glod.
Tatsi is cazeoli, huyatine borite!


Ca prin vis aud frina unui automobil, sau nu, a doua automobile, trei daje…
Nici o emotie!
Se lasa o liniste ciudata.
Nu kumva am dat duba?
Binear fi.


Cineva ma zgiltsie de umar.

• Va simmtsitsi rau? Aud.

Ridic cu greu kapul, deschid ochii...
Presedintele!
„Oi, blea! Da nu nahui!“, ma gindesc eu si ma invaluie o boritura demi pierd cunostinta.

Ma trezesc din somn, dar nu deschid ochii.
Pentru ca asai de pizdos.
Nici nu stiu cum sa spun. Tare pizdos.


Asa pizdos niciodata nu mam simtsit trezinduma.
Nu deschid ochii.
Asa e mai bine.
Eu nus acasa.
Imi dau seama , nare de unde.
Acasa nu e asa.
Acasa pute, dar aici e asa un aer proaspat parca mas afla pe virful unui munte.
Simt ca stau intins intrun pat enorm, moale.
Asta nui „Yunostea“ de acasa.
Aici sunt si albituri.
De catifea.
Simt.
Pizdos e sa dormi in albituri de catifea.
Ku mult mai pizdos decit invelit cu o patura pizdita de la Vadul lui Voda.

Ma simt spalat.
Pizdos e sa te simmtsi curat.
Nici nu tin minte cind mam spalat ultima oara.
Da nahuy!


Si mai este o senzatie foarte stranie.
O senzatie de gol in oua.
Da eu nu mam futut de vreun an.
Sau doi.
Da aici senzatia ca mam futut pa jeostkomu.
Yaka de ce mie mii asa pizdos.


Ma gindesc la asta si simt cum se scoala pula.
Ehehei, mai baete!

Simt ca cineva se apropie de pat.
Se aseaza alaturi de mine.
Dar nu deschid ochii, ma fac ca dorm.

Simt ca se dea plapoma la o parte si o mina ma apuca de instrument.
Aici nu mai pot rabda si deschid ochii.
Si ce sa vad:
O madama buna, da buna de tot, asistenta medicala imbracata ca in filmele porno!
-Ati facut ochisori? Imi spune ea si se apuca sami suga pula.

Aici eu iara inchid ochii si yuhu!
Nu pot sa descriu ce se intimpla!
Nam cuvinte!
Leam fumat si baut pe toate.

Intrun bun sfirsit termin.
Madama inghite , eu deschid ochii si prima oara in ultimii ani zimbesc.
Ka un bleg.

• Nu doriti sa luati micul dejun?

Si aici imi dau seama ca mii foame ca la un animal.
Inca cum doresc.

Madama ma imbraca in pyjama, imi pune un halat ca in kino, ma incaltsa.
Imi deschide usa si eu o urmez.

Mergem printrun coridor cu o multime de portrete de vseakie draci, oglinzi, vaze chinezesti din epoka Min sau Huy, capuri de cerbi, ursi, nosorogi...

Undes , blea?
Dar nici nu intreb.
Nahuy, sasai ghini.

Esim la terasa.
Acolo sta un masalau plin cu felurite bucate si bauturi, carec mai de care.
Pe linga masa stau niste kadri in smokinguri.
Madama ma da pe mina lor si pleaca dar imi da din ochi tipa ne mai vedem noi.
Garsonii imi ofera scaun , ma asez imi pun salfieta pe genunchi si incep sa ma serveasca cu tot ce trebuie.
Nu stiu ce crap dar crap.
Tarei bun.
Deaici simt ca ar trebui sa maninc mai incet, kulturno, dar nu ma pot abtine.
Crap ca o vita.
Dar ochii misuna prin jur.


Terasa la care stau apartine unui osobniak dinalea vechi, in jurul vareia e zdrobit un parc pizdos cu statui, fontan, pauni si ciini de rasa ogari.

Si aici la terasa apare Presedintele Tarii!
Eu mai nu ma inec, scap cutitu din mina si dau sa ma ridic.

• Stai jos, imi spune, esti prea obosit.deaceia nu voi intra in amanunte. Mai pe scurt, desigur vrei sa afli ce se intimpla. Deci, acum 25 de ani in urma sotia mea a nascut un baiat. Numai ca la maternitate o sora medicala a incurcat doi bebelusi si noi lam pierdut. Am crescut pe alt copil iar nu de mult am aflat ca nu e al nostru. Am implicat SISul dar degeaba, numi puteam gasi copilul. Si uite asa un noroc a dat peste noi. Tu esti fiul meu!

Binea ai venit in familia ta!

Eu ahuyesc!
Eu is feciorul Presedintelui!
Lacrimile imi tisnesc din ochi…

• Tata! Taticule! Ii sar in bratse si cum ii huyernesk furculitsa drept in ochiu sting…

Si aici cineva ma huyerneste drept in cap si ma praval in abis.


Kind mii ciuda pe cineva pot sal manink cu tot ku kakat.
Da pe Presedinte mii ciuda cel mai tare, liberal imputsit!
Likea al imperialismului mondial.
NATO vrei?
NATO natsi!


Toti se mira de ce eu sint asa de rau.
Da eu is asa, si nai cei face.

EU SHI BOJIKA (2)

PART TWO

Cinele facea kaka in budka lui.
Eu faceam kaka in budca mea.
Kuba dorea sa faca kaka dar era ocupat wc-ul,pentru ca eu faceam kaka akolo.
Bila nu vroia sa faca kaka pentru ca nu mincase nimic. Ea isi mentine silueta.
Bojika nu facea kaka niciodata.
O data cei drept a facuto.
Si afacuto nu rau. Noi pina akum havanim kaka lui, si ni se pare ca havanim kaka facuta de Adam si Eva.
Dan Brown a zamutit kaka lui si toti au spus – Yaka asta kaka! Da!
Eu am facut kaka pina la kapat simam sters.
Era rindul lui Kuba.


PART FREE

Linistea sufleteasca o poti obtine suflind in cur, ca tot e borta.
Soarele si luna nu sunt frate si sora, dar doua corpuri ceresti, a spus Bojika sis a prapadit de ris.
Doua zile nu lam putut gasi.
A treia zi am incetat cautarile.
Zara Tusstra sa trezit dimineata, a fumat o tigara sa uitat in sonic si aspus ca Bojika a murit.
Dar Bojika dupa cum a spus mai inainte a treia zi a inviat.
Toata treaba asta a fost sarbatorita cu miel, pasca, cozonac, sarmale, oua rosii si bineinteles cu un pahar de vin.
Bojika a tras si el un pahar – doua sis a dus la lucru, pentru ca daca la noi ii prazdnik la dinsu – zi de lucru. El deja trei zile a pragulit.
Zara Tusstra sia strins lucrurile, a spus ca suntem cazeoli, si noi si Bojika ista a nostru sis a dus in Iran sa apere centralele atomice de la bombardamentele americane.

PART FOUR

Dimineata Bila sa trezit din somn cu o bila botita. Si nu numai de somn.
Eu deja trasem un fum si pluteam deasupra patului.
-    Si nu teai zaibit sa stai asa dea pula? De doi ani nu faci nici un cacat. Du-te si cautati de lucru. Mai ai sa te scobesti in cur? Mai ai sa stai ca o jita ucisa si sa nu faci nimic?
-    Mai am, iam raspuns. Mai am o jumatate de an si apoi tpru-tpru! Ma duc. Iar pina atunci noi ne vom fute.
-    Esti un ratat!
-    Auzi, babo, ya lasa vrajeala, iam spus eu pe sleau.
Ea a pufnit in ris si sia bagat mina la mine in chiloti.
Asta insa nu schimbat nimic.
Dupa ameaza stateam in fata marketing-managerului unei companii americane cu renume mondial si-i spuneam cit de tare vreau sa obtin postul vacant. Eram la cravata, spalat si cu parul dat cu gel.
-    In primul rind, miar placea sa lucrez intr-o echipa care-si         cunoaste bine telurile. Vreau un job serios care miar permite sa ma simt mmm…, goneam eu fara nici un gind de a-l obtine.
-    Dar va dati seam ace raspundere enorma va asumati lucrind in compania noastra? gonea marketing-managerul fara nici un gind de a ma angaja.
In spatele lui pe pervaz statea Bojika si citea “Timpul de Dimineata”. El mia trimis un SMS in creerul meu inflamat:”La Bila sa inceput ciclu. Ea e tare bucuroasa. Te asteapta un minet crincen. Kuba a cumparat un peste mare-mare. Fuga acasa. Pup! Bojika”


PART FIVE

    -    Fute-ma, ca-s kurva!, se auzea de la mansarda.
Eu cu Kuba stateam la bucatarie, beam ceai si ascultam Tudor Gheorghe. Kuba se uita foarte straniu la mine.
-    Si nu esti gelos? Ma intreba el foarte curios.
-     Nu, iam raspuns eu foarte calm.
Nu cum pot sai explic lui Kuba ca nu poti fi gelos pe Bojika.
-    Da! Da! Bag-o mai adinc! rasuna prin toata casa
„Da Bojika-i maladet!, ma gindeam eu.


PART SIX

„Hopa diri-da! Hopa diri-da!
  Hopa diri-diri, diri-diri, diri-da!“, cinta mobilul Bilei.


„Hare Krishna! Hare Rama!
  Krishna! Krishna! Hare! Hare!“, asa cinta a lui Kuba.

A meu nu cinta. El facea: “Biz! Biz! Iya! Iya!”.

Bojika nu avea mobil.
Dar noi deja iam chitit unul ca s ail cadonam de Pasti.
Iam ales chiar si muzica:

« Под небом голубым,
   Есть город золотой!
   С прозрачными воротами,
   И яркою звездой!»

EU SHI BOJIKA (1) intro+ partea I

INTRO

Bojika meu ma iubeste. Asai Bojika asta! Kiteodata te iubeste, kiteodata nu.
Akum el ma iubeste. Pentru asta si eu il iubesc.
Da cum sa nul iubesti kind el itsi face atita bine.
De exemplu ma dus in Polonia. Vi se pare putin? Mie nu.
Nu in fiecare zi te duci in Polonia.
A fost greu dar mam dus. Si inca cum mam dus. Mam dus ca vintul, chiar si mai repede ca dinsul. Mam dus cu samoleotul.
Vjjjjjjjjjjj !- facea samoleotul, si eu zburam deasupra Romaniei si ma pisam peste dinsa.
Vjjjjjjjjjjjj !- si sintem daesupra Cehiei. Deasupra Cehiei nu mam pisat, pentru ca numai ma pisasem peste tara.
Stuardessa era tare misto, numai ca vinul era dea pula. Si samoletul era dea pula.
Si apropo ca o pula a si aterizat.
A aterizat drept in pizda. Va intrebatsi de ce asa de rau scriu despre Polonia, dar altfel nu am kum, pentru ca era umed si era bine. Dar eu stiu numai un loc undei umed si bine in acelasi timp.
Cesty!- mia spus tipa de la vama.
Ihi!- am raspuns.
Si WELLCOME!
Autobusul 175 ma ducea la Staro Mjasto! Hurah! Adica Ura!
In castile de la player Kurt imi cinta despre nu stiu ce el vrea ca sa fie nevermind.
Daca nevermind atunci lassa fie nevermind. Necatind ca a murit acum 12 ani, ciuvacul stia ce spune.
Deci, Staro Mjasto. Gasesc hotelul, ma inregistrez, ma ridic sus la etaj, deschid fereastra, aprind o tigara si ma cufund intrun somn voinicesc.
Prin somn Bojika mia aparut.
-    Norok, bre! Mia spus ssi sa apucat sami povesteasca o istorie lunga despre cum inaite oamenii nu credea in trinsul, dar credeau intrun balaur palavragiu. Si nu numai credeau dar sii mai aduceau in jertva cite un copil...
Eu repede iam inchis gura
-    Gura na!
El sia inchis gura si nu stiu cum sa suparat si sa dus.
Eu mam bucurat dar nu pentru mult timp. Bojika mia facuto. Mam trezit din somn cu o pofta nebuna de a ciupi, si a ciupi nu rau. Dar chiar foarte si foarte bine.
Ei, si ce puteam eu sa fac. Ciupeala era si mam apucat sa ciupesc.
Ciupesc-ciupesc dar nu mambat. Ca naiba!
Las ca mia facuta Bojika, dar incerc sa nu arat asta. Si mi reuseste.El nu observa nimic si crede cas prost.
Eu nu mai pursesc. Deja stiu ca nu trebuie sa pursesti ca altfel itsi strica el deodata trippul.
Beau in continuare si chear ma pricolesc de faza ca ciupesc fara a mambata. Dar de aici imi dau foarte bine seama ca eu imi ucid toate zapasurile.
Ai ceo fi sa fie! Beau! Beau tot! Dar ce nus moldovan? Is!
Mai pe scurt cit timp am stat acolo eu numai am baut. Am baut de mam rupt. Dar nu ma imbatam, cao vita!
Veni ziua de plecare. Hop – ceatsa, avioanele nu zboara. Mai stau in Polonia citeva zile, mai ciupesc cite ceva.
In sfirsit veni si ziua plecarii.
Si eu am plecat, cu unsamaleot mai batos, si chiar in bussines-class.
Acolo ciupeam si miam dat seama ca Bojica-i maladet el a stiut cemi trebuie mie sa fac. Ca altfel pierdeam timpul degeaba, ca o bidla.
Deci, incercati sa fiti in bune reletii cu El. Caci cum se spune de la Polonia mai putin de la Bojica oleaca mai mult.

PART ONE


Ploua infernal. La mansarda villei lui Kuba eu o futeam pe Bila.
Bila se futea bine, se vedea ca avea practica.
Kuba medita la parter. Asai Kuba asta , cum a venit din India. Sa stricat complect acolo.
Kuba deci medita ascultind Tudor Gheorghe. Eu deci o futeam pi Bila. Bila deci se futea bine.
Deci ploua!
La un moment dat ploaia sa oprit.
Eu am terminat la Bila pe buric.
Kuba a terminat de meditat si apus ibricul pe plita. Eu miam aprins o tigara. Bila se uita foarte curioasa la sperma mea. Nu stiu ce a vazut acolo. Sperma ca sperma.
Cafeaua a fiert. Niam asezat la masa.
-    Ei cum a fost, a intrebat Kuba.
-    Bat!, iam raspuns eu.
-    Trei, a concretizat Bila, bete.
-    Eu la timpul meu puneam cite sase, a spus Kuba si muscat din cheesburger. Straniu tip e kuba asta, practica yoga si maninca cacat. Nu pute a orient treaba asta.
Eu am tacut si am muscat din cheesburger, necatind ca sunt intelectual.
Bila a vrut sa spuna ceva dar ii era gura plina de mar. Bila a re grija de silueta.
Era o dimineata frumoasa de mai, a plouat, aerul era proaspat....
Niam aprins cite o tigara, eu cu Bila. Kuba de cind a fost in india fumeaza numai nirdoshi.
Taceam.
Era asa de bine.
Eram toti impreuna si era intradevar bine.
Misto!
Intrun colt al camerei statea Bojika, minca royal cheesburger  si privea la televizor stirile PRO TV.
El sa intors pentru un moment la mine si mia dat din ochi.
-    Multumesc! abia iam soptit.
-    Pentru putin, a spus Bojica si sa pornit ploaia.
-    Ei, la treaba, a spus Kuba si sa ridicat de la masa.
Eu cu Bila am urcat la mansarda iar Kuba sia asternut covorasul si sia inclus Tudor Gheorghe.
Ploua.

HOP HEI LA LA LEI!

DIMINEATSA-NROURATA MA YNTYLNIT YN SFYNTA DZY DE AZI KU O VESTE MINUNATA:
LENUTSA BURGHILA MO AKCEPTAT YN KALITATE DI FRAND.
 DA KUM O DZYS SHINEVA A FRAND IN NID IZ A FRAND IN DID.
DE ASTA EU AM KIKAT YNTRO DEPRESIE.
SHI YAKA
NU SHY EU NIAM TRASO, DA PI VOI VA POFTESK IN LENUTSABURGH, LOK FERIT SHY DOSYT DE TOATE CELE RELE, KARE SA SE SPELE.
YNKA NU AM KONCEPUT KONCEPTUL ACESTUI BLOGH NINUNAT, DA LADNA
POATE KU TIMPUL
(iesit la o tzigara afara)
NUMA SHI AM PREVIZUALIZAT SHEIA SHI VOI AMU VIZUALIZATSI SHI NAM RAMAS YNKYNTAT. DEASHEIA NU MAI SPUN NIKA YN AFARA DE FAPTUL KA ASHI VREA YN YNKEERE SA MULTZUMESK CELOR KARE AU FOST KU MINE YN ACEASTA PEROADA GREA KUPRINSA YNTRE AFLAREA VESTEI DESPRE YMPRIETENIREA MEA KU LENUTSA BURGHILA SHI APARITSIA LENYTSABURGH-ULUI, FARA VOU DRAGII MEI NA AR FI APARUT ACEST LOK PE FATSA PAMYNTULUI:
LENUTSEI BURGHILA
DOKTORULUI HAUS
KUNILINGUSULUI
LING
CEAIULUI JADE
TRENULUI DE LA UNGHENI
SUPERBULUI BAS
OMLETEI RAMASE DE ERI
DOMNULUI CHESTERFIELD ROSHU
 SHI SHNUKULUI NU YN ULTIMUL RYND