Trei babe aruncau in aer manunchi de lei (MDL) si se scaldau in baia de bani.
Dupa care, destul de zglobiu, stringeau
banii de pe podea, ii numarau si iarasi ii aruncau in sus.
Si asa de nenumarate ori.
Eu priveam acest joc de dupa fereastra,
din strada.
Babele nu ma vedeau, ele erau ocupate
de aruncatul si strinsul banilor.
Aceasta treaba le atragea toata
atentia, energia, entuziasmul.
De arca aveau cite 20 de ani,
sprintene, ca niste caprite sareau din loc in loc, strigind de [pe
kovrolinul sur bancnotele botite cu chipul lui Stefanel.
Cum spuneam, ele nu ma observau, in
schimb din fundul incaperii ma privea fix in ochi un tip chel, fata
caruia nu exprima nici o emotie.
In plus, tipul avea ochi inchisi, ceea
ce nu-l incurca sa ma priveasca atent.
Privirea lui parca trecea prin babele
zglobii, prin banii ce zburau prin incapere, si ma tintuia ca [e un
fluturas din colectia unui tinar naturalist.
- Reptiloid! mam gindit eu.
- Data Tutashkin! sa gindit
Reptiloidul.
- Bani! Succes! Fericire! se gindeau
babele.
Paradoxal, dar fapt!
Asta ma pus pe ginduri.
Gindurile m-au pus la treaba, si cind
soarele bland incalzea cernoziomul primavaratic, eu aruncam manunchi
de bani pe cele 6 sotii de fazenda ce mia revenit drept mostenire de
la chiochea Matrica.
Si cel mai paradoxal, dar iarasi fapt,
in toamna toata afacerea asta agronomica a dat roade.
Chiar roade bogate, asi spune eu.
Pe toata cele 6 sotii au crescut, in
rinduri drepte o gramada de babe, care cind sau copt au inceput sa
arunce bani in stinga si dreapta.
Eu mam ingrozit dublu.
Din cauza ca:
una la miina, am sadit bani – da am
cules babe!
si doua la miina, babele au sadit si
ele la rindul lor bani, care imi sopteau ca la anul numarul babelor
se va mari, considerabil, si luind in consideratie ca vintul ducea
banii aruncati prin toata imprejurimea, ceia ce nu prevestea nimic
bun.
- Ai aruncat banii in vint! mia spus
Reptiloidul intr-o zi cind neam intilnit accidental la Piata
Centrala.
- Si ce sa ma fac acum? lam intrebat
eu.
- Fate stana de piatra!
Si eu mam facut, momentan!
Pe urma Reptiloidul ma dus la Piter, si
ma zaganit lui Iura Sevciuk, drept monument funerar.
Acum iaca stau si ma colbaiesc intr-un
sarai, asteptind sa moara Iura Sevciuk, ca sa ma scoata odata si
odata la aer curat, la soare, la iarba, pasaruici, floricele, liliac,
gize, mai pe scurt la viata.
In cimitir!
Iaca asta si inseamna Dianetica,
dragule cititor a acestor rinduri pline cu tilc.
Da tu ce ai crezut?
Si toti is fericiti!
Interesant, da in Cosmos tot sunt fascisti?
Interesant, da in Cosmos tot sunt fascisti?
