GHEORGHE CIOBANU

Gheorghe Ciobanu, cioban de profesie, din familie de ciobani cu traditie seculara, si-a oprit LandRoverul in fata supermaketului Nr.3. Gheorghe Ciobanu a oprit motorul, a stins radioul, a scos din buzunarul interior a jaketei sale de piele pieptenele, si-a aranjat parul, si-a strins cravata la git si a esit.
A trecut pe linga masinile parcate in fata supermarketului, observind ca nici una din ele nu se compara cu LandRoverul sau cumparat saptamina trecuta. Asta l-a bucurat nespus. Totul era bine, soarele era sus, copacii erau verzi, familia era plecata la mare, la Antalya iar pantofii noi-nouti scirtiiau, aducindu-i aminte de scirtiitul pasilor prin zapada. Doar un singur gind macina sufletul bietului pastor: acolo, undeva in virful dealului, la stina sa murea Mioara Maria!
Noaptea trecuta, la stina “Santa Esmeralda” nimic nu prevestea vreo nenorocire. Gheorghe Ciobanu a adus turma sa de la pascut, a cazat-o, a adapat-o si si-a permis sa se odihneasca un pic.
A scos din frigifer sticla de Whiskey, sa asezat in cheslongul de pe prispa resedintei sale, a tras un git, a tras un fum si a inceput sa numere stelele.
Aceasta era ocupatia sa preferata in noptile scurte de vara. De mic copil, Gheorghe Ciobanu, credea ca daca va numara toate stelele de pe cer, de acolo va cobori Baetelul Astral, care-I va indeplini cea mai mare dorinta. Iar cea mai mare dorinta a ciobanului era sa aiba o arma laser, ca in filmele Since Fiction. Arma ceia lui ii trebuia ca sa-l ucida pe Ronald Reagan, pe care avea o mare ciuda.
Vreau sa va spun ca Gheorghe Ciobanu era departe de cele ce se intimplau pe lume, si el nu stia ca inamicul sau Nr.1, Reagan, demult a murit.
Cind pe cer au ramas aproximativ, 17845 de stele nenumarate, cineva la tras de picior si la intors pe pamint. Era ciinele Trezor. Gheorghe a vrut sa-l trasneasca cu sticla de whiskey intre ochi dar ceva la oprit. Tot acel ceva ia spus sa mai traga un git ce el a si facut.
 - Cei mai ciine? a intrebat Ghoerghe.
 Ciinele ia latrat ca-i mare nenorocire, Mioara Maria se simte rau, da rau de tot. Gheorghe a sarit ca ars in picioare sis a pornit spre ocol. In drum Trezor a reusit sa-i latreca deja de trei zile Mioara Maria nu maninca nici o …(nu mai spun ce zicea Trezor ca tare-i needucat ciinele ala) si mereu nu tace dar maninca la … ( aici iarasi intervin din cauza limbajului  spurcat a lui Trezor). Din toate acestea latrate, Gheorghe Ciobanu a inteles ca Mioara Maria e pe duca: nu maninca si vorbeste intruna.
“Fix ca bunika, Dumnezeu s-o ierte”, sa gindit Gheorghe si a grabit pasul.
Intrind in ocol el vazu ca toate uile stau intr-un cercin jurul Mioarei Maria care behaia cu jale.
Gheorghe Ciobanu sa uitat in ochii tulburi a Mioarei, a cazut in genunchi, a cuprins-o si a inceput sa plinga. Mioara Maria ia behait ca pleaca in raiul oilor unde nimeni niciodata no sa faca ciulama din trinsa. Gheorghe plingea, oile plingeau, chiar si Trezor plingea. Mioara Maria la tras pe Gheorghe Ciobanu de barba, ia apropiat urechea de gura sa, si ia soptit lui citeva cuvinte. Ciobanul a sarut in picioare, sa urcat in masina si a disparut in toiul noptii.
Gheorghe Ciobanu a intrat in supermarket cu pasi grabiti. Ochii sai ardeau ca niste faruri in noapte. El nu avu cind sa stea de vorba cu tipii din security cum facea deobicei, nu se opri sa cocheteze cu fetele de la cassa.  El a luat un cos in mina si disparu printer rafturile tixite cu bunuri si bunataturi. Ca un fulger trecu prin departamentul de bauturi spirtoase tari. De obicei ar fi pierdut aici vreo ora- doua discutind cu consultantul departamentului despre  deosebirea dintre buchetul unui  Tennessy de Johnny Walker. Dar acum nu avea timp. Boris Sagaidac, consultantul de bauturi spirtoase tari a vrut sa-l opreasca din fuga si sai spuna clientului sau preferat ca aparut o marca noua de bourbon dar fu trimis la origini.
Gheorghe Ciobanu fugea prin magazin lasind in urma departamentul de cafea si ciocolata, un alt loc unde el de obicei pierdea mult timp. In sfirsit pasii lui sau oprit in fata rafturilor cu fructe exotice.
Cind Mioara Maria la tras de barba dorind sa-i behaie ceva la ureche, pe Gheorghe Ciobanu l-au trecut fiori. El si-a adus aminte cum multi ani in urma el o tragea de blana cautind tita ei, pentru ca maica-sa, curva dracului, la lasat in voia sortii pe el sip e taica-sau, fugind de acasa cu un arheolog, Stepan Boghian, care cauta pe linga stina “Santa Esmeralda”urme ale civilizatiei atlantice, boul. Care urme pe dealurile ce imprejmuiau lunca Rautului. Urme n-a gasit, dar in schimb a gasit-o pe Sofia Ciobanu, nascuta Calistrat, iar Gheorghe Ciobanu, la virsta de patru luni a gasit tita nesecatoare a Mioarei. Iar acum ea murea si ultimile ei cuvinte au fost:
-          Gheorhita, cirlanasul meu, ma duc. De un singur lucru imi pare rau, n-am gustat in viatsa asta mandarine!
Gheorghe Ciobanu statea in fata rafturilor tixite cu banane, kiwi, portocale, mango, papaya, maracuya...  Mirosul combinat al acestor fructe te puteau ucide, dar nu pe dinsul. El cauta mandarinele. Gheorghe nu stia cum arata, caci nu mincase niciodata in viata sa asa ceva. De mic copil el fusese deprins cu doar cu whiskey, brinza de oi, cafea si ciocolata elvetiana. Care-s mandarinele se intreba el. Vazindul asa debusolat, Anisoara Poparcea sa apropiat si la intrebat:
-          Cu ce va pot ajuta?
-          Mandarine!
-          Cite?
-          Un kilogram, nu doua…cinci,bilbia bietul om. Toate! Datimi toate mandarinele.

Land Roverul negru alerga pe sosea. Stilpii ramineau in urma cu viteza sunetului. Impreuna cu stilpii ramineau in urma si curvele de mina a doua. In alte circumstante Gheorghr Ciobanu le-ar fi incarcat in jeepul sau cu mare bucurie, dar acum  nu avea asemenea ginduri. Gindurile sale se indreptau spre “Santa Esmeralda”. Natura parka sia esit din minti, trimetind ploaie, vint, fulgere, grindina , dar asta nu-l putea opri pe Gheorghe. Cum nu-l putea opri nici Stefan Mazilu, locotenentul de politie rutiera, care-l urmarea tocmai de la Rascrucea Sorocii. Nu avea bietul om cum sa-l ajunga sis a-l amendeze pe Gheorghe Ciobanu, pentru ca “jiguliul” politistului nu se putea compara cu un Land Rover, chiar si tixit cu mandarine.
Aproape de stina unghimp sa infipt in inima ciobanuluicare insa apasa tot mai tare pe accelerator. In citeva clipe masina a intrat in curtea stinei, si Gheorghe Ciobanu a inteles ca a intirziat. Oile faceau curatenie prin curte, altele faceau sarmale, iar cinele Trezor cu ciocanul batea cuie in sicriul de stejar.
Mioara Maria a fost ingropata dupa cum si a vrut, in dosul stinei. Cu mare pompa si jale. Oile behaiau, Trezor urla iar Gheorghe Ciobanu cinta din fluierul sau de os melodia preferata a Mariei “Ciobanu vrea sa se disparta de oi”. Dupa ce  a sfirsit, el a pus fluierul pe mormint si vintul sufla intrinsul o melodie jalnica ajunsa de la pastorii daci. Iar pe cer aparu o stea noua.
Toata noaptea Gheorghe Ciobanu sedea inchezlong, minca mandarine si numara stelele. El era convins ca in noaptea asta Baetelul Astral va veni in sfirsit la elm sii va implinei cea mai sacra dorinta – sa invie Mioara Maria. Pina dimineata toate mandarinele fusese mincate si toate stelele fusese numerate dar Baetelul Astral nu veni. Gheorghe isi sterse lacrimile si inchise ochii. Afara era inca intuneric si el nu observa ca corpul sau se acoperi cu cu pete rosii, care nimic bun nu prevesteau.
Dimineata cinele Trezor sa terezit cu o insuportabila durere de cap. Esi afara sa se drege si-l gasi pe cioban mort.
Boris Contu, medicul legist de la spitalul raional Singerei, a declarat ca Gheorghe Ciobanu a murit din cauza unui soc alergetic in urma unei supradoze de mandarine.