eu
am auzit odata o poveste
despre
niste oameni buni care la un moment siau dat seama ca daca dezenezi
in jurul tau un cerc cu creta, atunci tu ramii singur in cercul tau
tu
si cercul
oamenii
au inceput sa petreaca mult timp in interiorul cercurilor lor
tu
si cercul
tu
si tu
in
liniste , pace, vibratzii
oamenii
au inceput sa nu iasa din cercurile cu lunile, cu anii
se
spune ca intro zi cercurile nu leau mai dat voie sa iasa
aici
imi permit o mica abatere de la povestea trista cu cercurile
in
jurul nostru se intimpla foarte multe lucruri care nu pot fi
explicate
de
exemplu:
- de ce lupu-si skimba parul, dar naravul ba?
- De ce se taie frunze la kiini?
- De ce mai sunt duminice?
Asi
putea kontinua , dar nu vad de ce asi faceo?
Ceia
ce ma intereseaza in kazul dat este , de ce pe linga faptul ca
asemenea lucruri exista, si noi trebuie sa le suportam, noi mai
trebuie sa gasim solutiii pentru a le solutziona, nu?
Iaca
si mai solutzioneaza dupa asta ceva!
Orasul
a devenit pustiu
totzi
oamenii stateau in interiorul cercurilor
doar
vintul il puteai auzi pe strazile prafuite ale orasului
intro
dimineatza, inainte de rasarit vintul a adus un sunet slab ce semana
cu niste bubuituri
soarele
nu sa vazut in dimineata ceia din cauza unor nourasi grasi si
plumburii
care
au bubuit cit au bubuit
au
skaparat kit au skaparat
shi
sau deskis cerurile
apa
buna sa plesnit peste orasul incercuit si formind siroaie mari sau
pornit sa se plimbe pe asfaltul infierbintat a orasului, stergind
orce urma de creta di calea lor , eliberind oamenii buni de
cercurile colorate
oamenii
sau uitat unul la altul si li sa facut rusine
si
sau dus si sau inchis in casele lor
da acestai Tarantina
Tarantina a shaptea oara priveshte kinoul DJANGO, shi a shaptea oara yshi da seama ka afakut un kinou de kakat
No comments:
Post a Comment