Un motan gras de culoare neagra aparu la fereastra de la etajul cinci. Fereastra era deschisa pentru ca ziua a fost insuportabil de cald, iar acum o jumatate de ora in urma a tras o ploicica sis a racorit simtitor.
Anume din cauza asta am esit si eu afara sa mai trag un git de aer proaspat. Din aceiasi cauza motanul a esit pe pervazul ud.
Sia tuflit capul pe labele din fata si se uita drept in ochii mei.
Asa niam privit unul pe altul vreo 40 de minute. In timpul asta eu am clipit de 573 de ori din ochi, motanul insa de vreo 20 de ori.
Straniu motan.
Pe urma eu mam saturat de jocul asta timpit si mam ridicat sa plec, trebuia sa se inceapa DOM 2 degraba.
Numai miam desprins curul de banca ca nebunul sari de la etaj peste mine.
Abia am reusit sa fac un pas intr-o parte ca am si simtit cum sa cutremurat pamintul.
Motanul zacea lat pe asfalt si numai atunci miam dat seama cit de mare si gras era. Era ca un porc ca un hippopotam.
„ Pai astai Behemot!”, miam date u seama.
Cum numai mam gindit la asta motanul a deschis un ochi, apoi al doilea si in cele din urma gura:
- Nu Behemot, da Koroviev!, a miriit el si din gura-i tisni un litru de singe si bietul zdohni.
„ Straniu“, mam gindit eu,“stiam ca motanii au noua vieti.“
Si de undeva de deasupra mea am auzit cum duhul motanului mia strigat:
- Pai asta si a fost a noua!
No comments:
Post a Comment